Crin peruvian (Alstroemeria)
ORIGINE SI HABITAT
Aceste plante (cunoscute si sub denumirea de Crinii Incasilor, Crini Peruvieni) - peste 60 de specii- cu aspect exotic sunt native din America de Sud. Au fost gasite in zonele tropicale umede din Brazilia, Peru si Chile, in general la altitudini mari( chiar peste 1800m). Sunt cunoscute pentru durabilitatea mare a florilor, vigoarea radacinilor si calitatea de a se auto-insamanta foarte usor. Genul a fost numit de catre Carl Linnaeus dupa numele unui elev al sau, Claus von Alstroemer (1736-1794) care, in 1753, a trimis din Spania cateva seminte ale plantei, care a fost introdusa in cultivare. Alstroemeria este astazi in topul primelor 10 plante cultivate pentru productia de flori taiate pe plan mondial. Este apreciata atat pentru paleta larga a culorilor, cat si pentru calitatile ce o recomanda ca pe o minunata floare in vaza, unde ne uimeste cu longevitatea sa. Este folosita cu succes si in bordurile de vara. Se cultiva diversi hibrizi selectionati pentru marimea si intensitatea culorii florilor. Exista insa si cateva minuate specii de gradina ce se pot cultiva si in conditiile climatice ale tarii noastre.
Planta are aspect de tufa alcatuita din numeroti lastari erabcei. Se dezvolta din radacini tuberizate si ajung pana la o inaltime de 60-122 de cm. Frunzele eliptice dispuse altern pe tulpina florala si intr-o rozeta sub inflorescenta, sunt de culoare verde deschis, catifelate. Florile, in forma de cupa, cu cate 6 petale, asemanatoare orhideelor, sunt grupate in umbela terminala sau racem neregulat; ele au de obicei baza galbena, iar petalele au pete mai intunecate. Florile apar de primavara tarziu pana la mijlocul verii, au un diametru de 5 cm, apar sub forma unor ciorchini si au o mare varietate de culori, cum ar fi alb, galben, portocaliu, caisa, roz, salmoniu, rosu, mov, purpuriu si lavanda. Fructul este o capsula. In sol prezinta un rizom carnos fragil, de culoare alba, pe care se afla muguri din care apar tulpinile aeriene, ce pot atinge 1m inaltime. Tot din rizom se formeaza radacini adventive ingrosate, foarte fragile. Multe specii se dezvolta bine si in containere, unde dupa o acomodare rapida incep o inflorire abundenta.
In unele microclimatele blande de la noi din tara este rezista afara peste iarna, dar cu protectie.
CULTIVARE
Indiferent de modul de cultivare, in gradina, sera sau ca planta de ghiveci, necesita un sol nisipo-lutos, bogat in materie organica, usor acid, afanat si bine drenat. Se poate inbunatati prin adaugare de turba, pamant de frunze si mranita.
Acolo unde temperatura verii este moderata se va cultiva in gradina in plin soare, altfel sunt preferate locurile usor umbrite. Plantarea rizomilor se face la distante de aproximativ 30cm si 5 cm adancime, astfel incat partea superioara sa fie aproape de suprafata solului. Inflorirea este continua de primavara pana toamna cu pauze mici primavara tarziu si la mijlocul verii. Daca temperatura este foarte ridicata (depaseste 22oC in sol), partilor subterane intra in repaus, planta nu mai creste si nici nu mai produce flori. Pentru a impiedica acest lucru se recomanda stropirea prin pulverizare in jurul plantelor. Daca nu s-a reusit continuarea perioadei de inflorire si planta intra in repaus temporar, in aceasta perioada cantitatea de apa administrata se va reduce. Dupa revenirea temperaturilor in limite normale, la inceputul toamnei, planta va produce un nou val de inflorire. Dupa fiecare inflorire tulpina poate fi taiata de la nivelul solului. Chiar daca in perioada de repaus suporta uscaciunea, in perioda de crestere au nevoie de umezeala permanenta intr-un sol bine aerisit. Rizomii pot putrezi int-un sol greu care ramane umed mult timp. Un sol cu pH mai mare de 7 provoaca deficienta de fier si magneziu care va va determina ingalbenirea frunzelor. In acest caz se administreaza fier.
Dupa ultima inflorire de toamna, in vederea grabirii repausului de iarna se poate face tunderea plantelor. Iarna rizomii se pot depozita in locuri protejate, la temperaturi de cca.5oC, in turba sau nisip jilav, nelasandu-i sa se usuce. Se va avea grija la manipularea lor, intrucat sunt fragili. Unele specii, mai rezistente la frig rezista afara in perioada iernii daca planta a fost amplasata intr-un loc adapostit iar toaman tarziu este protejata cu un straz gros de mulci de frunze sau paie.
Cultivarea in sera se incepe prin infiintarea plantatiei la sfartitul toamnei (octombrie-noiembrie), plantatie care va dura in mod normal 2-3 ani. Distantele de plantare sunt de cca. 50x50cm, in functie de soi. Inflorirea se produce aproape continuu, din mai pana in septembrie. Daca se doreste obtinerea de plante inflorite iarna se recomanda iluminarea artificiala a acestora circa patru ore pe zi, acest lucru nedeterminand si cresterea numarului de flori pe tulpina. Odata cu cresterea plantelor (20-30cm) este necesara instalarea sistemului de sustinere din plasa pentru a se obtine tije florale drepte. Udarea se va face prin picurare sau cu furtunul, evitindu-se stropirea plantelor. La intervae de 2-3 saptamani se vor face fertilizari cu ingrasaminte complexe. Se va avea in vedere ca excesul de azot provoaca pierderea rigiditatii tulpinilor florale. Rezultate deosebite se obtin prin introducerea in apa de irigare a unui must de balegar (100 litri must la 300 litri apa de irigat). In luna ianuarie lastarii subtiri, firavi, crescuti la umbra celor vigurosi, precum si cei lipsiti de muguri floriferi se vor smulge. Pe perioda de vara se practica umbrirea serei, operatie care poate incepe in luna mai. Recoltarea florilor, prin smulgere si/sau taiere se face cand bobocii sunt colorati si sunt deschise primele 2-3 flori. Dupa recoltare florile vor fi stocate in apa sau camere frigorifice la 1oC, putand fi tinute 2-3 saptamani.
PROPAGARE
Divizarea rizomilor se face pentru cultura in are liber, vara , in august, dupa care se planteaza in ghivece. Dupa 6-8 saptamani se obtin plante bine formate ce vor ierna in locuri protejate. Partile batrane din rizom se vor indeparta. In cazul cultivarii in sera divizarea rizomilor se face toamna, o data cu infiintarea plantatiei.
Propagarea prin seminte nu este prea utilizata. Semintele germineaza slab (20%), un gram cuprinzand cca.60 seminte. Se recomanda umectarea lor timp de 12 ore inaintea semanarii. Se insamanteaza in iulie, in ghivece sau tavite cu compost, la 6mm adancime. Recipientii se introduc in pungi de polietilena care se sigileza, se amplaseaza intr-un loc calduros, la lumina indirecta, mentinandu-se temperatura de 20-25oC pe o perioada de 3 saptamani. Apoi se introduc intr-un frigider la 5oC, pentru alte 3 saptamani, dupa care se vor readuce la caldura la 20oC. Germinarea va dura 14-30 de zile. Rasadurile vor creste incet, atingand marimea necesara transplantarii dupa 4-6 saptamani. Se transplanteaza in ghivece de 7.5cm, avind grija sa nu se deterioreze radacinile. Dupa alte 6-10 saptamani vor fi ajunge la dimensiunile comerciale pentru o planta la ghiveci. Inainte de plantarea in gradina plentele se vor aclimatiza.
Cultura in vitro foloseste fragmente de rizomi cu 1-3 ochi. Inradacinarea lor dureaza 6-7 saptamani, in functie de durata si intensitatea luminoasa.
BOLI SI DAUNATORI
Alstroemeria prezinta o rezistenta remarcabila la boli. Totusi o data cu despartirea tufelor si la plantare poate aparea Rhizoctonia solani care provoaca putrezirea bazei lastarilor Se trateaza cu Benomyl 0,1% sau Ridomil 01,%. La cultura in sere, daca aerisirea este defectuoasa si umiditatea prea ridicata, poate apare atac de Botrytis cinerea, care se manifesta prin aparitia unor pete maronii pe frunze si flori. Se poate combate cu Orthocid 50-0,3%, Euparen 0,2% , Benomyl 0,05%.
Daunatorii cei mai frecventi sunt afidele ce pot fi gasite pe flori si lastarii tineri. Pot fi indepartate cu Pirimor 0,05%, Nogos 0,1%, Fernos 0,07%. Melcii, paianjenii, tripsii si musculita alba (in sera) pot fi si ei prezenti.
In dorinta de a imbunatati performantele dieverselor specii de Alstroemeria, au fost dezvoltate de-a lungul timpului diversi hibrizi apreciati pentru relativa lor rezistenta la frigurile iernii, cat si pentru calitatile ce le recomanda pentru aranjamente florale in vaza. Culori vii, dimensiunea si forma florilor, lungimea tulpinii , numarul bobocilor, durata in vaza si lungimea sezonului de inflorire sunt principalii factori avuti in vedere de catre creatorii de soiuri.
A. aurantiaca Orange King- frunzis lanceolat verde, flori in forma de crin galben-portocalii cu marginile inchise la culoare. Protejat iarna. Inaltime :70 cm. Perioada de inflorire :VII-VIII. 6-9 plante /m2 .
In ultimii ani numarul lor a crescut enorm. Majoritatea cultivarurilor sunt hibrizi ai A.ligtu, A.haemantha si A.aurea. Sunt bine cunoscuti Hibrizii Ligtu, aparuti pentru prima oara in Anglia in anii 1920, prin incrucisarea A.ligtu cu A.haemantha. Gama lor coloristica cuprinde crem , portocaliu, rosu si galben. Grupul de Hibrizi Dr.Salter au inflorescentele mai compacte decat H.Ligtu, florile mai larg deschise si cele 3 petale petalele interioare mai abundent marcate. Seria Little Miss cuprinde plante scunde (15-30cm) cu flori mari, tulpini puternice, cu perioada mare de inflorire. Seria olandeza Princess cuprinde plante compacte, de 30-45cm inaltime, cu inflorire indelungata (fiind sterile).