Bucătăria asiriană este bucătăria poporului asirian indigen, cu variații regionale din nordul Irakului, nord-estul Siriei, nord-vestul Iranului și sud-estul Turciei. Bucătăria asiriană este foarte similară cu alte bucătării din Orientul Mijlociu, cele mai multe feluri de mâncare fiind bazate pe bucătăriile zonei în care acesti asirieni trăiesc / provin.

Este bogată in cereale, carne, roșii și cartofi. Orezul este de obicei servit cu fiecare masă însoțită de o tocană de care, este de obicei turnată peste orez. Ceaiul este de obicei consumat în orice moment din zi, cu sau fără mese, singur sau ca o băutură socială. Branza, biscuiti,baklawa sau alte snacks-uri sunt adesea servite alături de ceai ca aperitive.  În timpul Postului Mare, se pot aplica restricții dietetice - nu pot fi consumate anumite tipuri de alimente; adesea însemnând derivate din animale.

Diferența principală dintre bucătăria asiriană și alte bucătării din Orientul Mijlociu este aceea că alcoolul este destul de popular. Există mai multe tradiții de fabricare a berii. Vinul este și el predominant. Spre deosebire de bucătăria evreiască și bucătăria islamică din regiune, carnea de porc este permisă, dar nu este larg consumată din cauza restricțiilor impuse asupra disponibilității de către majoritatea musulmană.

De cele mai multe ori, pregătirea meselor de către diaspora asiriană reflectă regiunea din care provin strămoșiihttps://en.wikipedia.org/wiki/Assyrian_cuisine. Alimentele constau din ingrediente similare, dar modul în care acestea sunt preparate variază ușor de la o regiune la alta. În diaspora asiriană, indivizii au tendința de a combina mesele asiriene autentice cu mesele etnice din acea regiune.