Printre obiectivele principale ale specialiştilor în istorie se numără: regăsirea informaţiei despre trecutul istoric; stabilirea faptelor istorice pe baza informaţiilor din izvoare şi din afara izvoarelor; prezentarea orală şi scrisă, în limba programului de studii şi într-o limbă de circulaţie internaţională, a cunoştinţelor de specialitate; utilizare la un nivel de bază a metodelor specifice unei ştiinţe auxiliare a istoriei (paleografie chirilică/slavă/latină etc., epigrafie).

În aceste domeniu, este esenţială utilizarea conceptelor şi a metodelor de bază ale unei alte ştiinţe sociale sau umaniste, sau ale unei discipline de graniţă între istorie şi alte ştiinţe (sociologia, antropologia , istoria artei, economia, psihologie, filozofia etc.), cât şi producerea punctuală a unor noi cunoştinţe istorice pe baza cunoaşterii aprofundate a unei epoci şi/sau probleme istorice de complexitate medie.