In timpul constituirii istoriei ca stiinta, incepind cu epoca moderna se definesc treptat disciplinele auxiliare. La originea acestora erau metode de investigare, de contact cu sursele istorice. Deoarece istoria cerea o informative mai densa si precisa a impus sarcini noi ce asigurau contactul cu vestigiile trecutului.

Științele auxiliare ale istoriei sunt totalitatea științelor care studiază izvoarele documentare și elaborează metodologia cercetării acestora. De-a lungul timpului s-au dat diverse definiții și clasificări ale ale acestor științe în funcție de impactul asupra studiului istoric cât și în funcție de calitatea datelor utilizate. Reținem aici clasificarea lui Aurelian Sacerdoțeanu care considera că științele auxiliare ale istoriei pot fi majore, de unde istoria imprumută rezultate sigure și concluzia, și șiințele auxiliare minore, de care istoricul se folosește în adunarea, apoi interpretarea izvoarelor istorice în cadrul cercetării.

Științele auxiliare sunt în raport de interdisciplinaritate și reciprocitate cu studiul istoriei propriu-zis. Varietatea și calitatea interpretării izvoarelor istorice se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea fiecărei științe în parte, iar identificarea de noi metode de cercetare conduce, în mod firesc, la sporirea numărului de științe care contribuie la investigarea izvoarelor istorice.

Titulaturǎ și clasificări

Științele Auxiliare sunt un ansamblu de științe care pun în valoare informația documentată cuprinsă de diferite înscrisuri, pentru a fi utilizată la scrierea istoriei. Acestea sunt indispensabile istoricului pentru descifrarea, înțelegerea, stabilirea temporală și spațială a evenimentelor și evaluarea critică a surselor.

Înainte, erau denumite "științe pentru cunoașterea izvoarelor istorice" , "discipline istorice speciale" sau "științe fundamentale ale istoriei". "Științe Auxiliare" a fost un termen conceput de istoricul și paleograful austriac, Teodor Sickel în secolul al XIX-lea.

Școala franceză a propus o modalitate de împărțire a științelor în :

• științe care se ocupă cu studierea mărturiilor figurative- arheologia, etnologia, numismatica, sigilografia, filatelia
• științe care se ocupă cu studierea mărturiilor scrise-epigrafia, papirologia, paleografia, criptologia, diplomatica, onomastica, genealogia, heraldica
• științe care se ocupă cu conservarea și prezentarea mărturiilor-muzeistica, biblioteconomia, codicologia, arhivistica

Științele auxiliare au fost clasificate de către istoricul Aurelian Sacerdoțeanu în :

• științe auxiliare majore care oferă istoricului concluzii bine conturate: geografia , arheologia, geologia, filologia , antropologia, sociologia, dreptul, filosofia
• științe auxiliare minore ce servesc istoricului ca mijloace pentru a ajunge la concluzii : arhivistica, paleografia, diplomatica, grafologia, cronologia, sigilografia, heraldica, numismatica, medalistica, miniaturistica, genealogia, epigrafia, bibliologia

Geografia oferă informații despre spațiul în care s-au petrecut evenimentele istorice. Filologia, lingvistica, semantica, etimologia, toponimia sau onomastica oferă informații despre limba vorbită de o anumită civilizație. Antropologia și etnologia oferă informații despre răspândirea și activitatea omului sau informații despre etnii din cadrul unei civilizații . Filosofia și dreptul oferă informații despre gândurile, legile și regimul de guvernământ ale unei civilizații.

O altă clasificare propusă:

• științe ajutătoare suprapuse cu cele majore: servesc la furnizarea de date gata elaborate și de metode și tehnici proprii de lucru
• științe auxiliare propriu-zise, adică cele minore: servesc la descoperirea informațiilor din documente și verificarea informațiilor existente deja

Istoricul Nicolae Edroiu  a propus clasificarea științelor auxiliare după prelucrarea informațiilor oferite de surse:

• științe care prelucrează informația oferită de surse: bibliologia, epigrafia, paleografia, codicologia, diplomatica, sigilografia, numismatica
• științe care se ocupă de depozitare și conservare , precum și de analiză și editarea izvoarelor: arhivistica, arheologia
• științe care au un specific aparte: genealogia, cronologia, metrologia

Majoritatea arhiviștilor preferă să clasifice științe auxiliare minore după locul unde se mențin mărturiile:

• științe auxiliare ce sunt aplicate în arhive: arhivistica, paleografia, diplomatica, cronologia, sigilografia, filatelia, heraldica, genealogia, filigranologia, grafologia, miniaturistică
• științe auxiliare ce sunt aplicate în bibliotecă: bibliologia, codicologia
• științe auxiliare ce sunt practicate în muzee: muzeologia, arheologia, epigrafia, metrologia, numismatica, medalistica, vexilologia

S-au conturat și alte științe de graniță sau de frontieră:

• geografia istorică
• climatologia istorică
• ecologia istorică
• demografia istorică
• istoria tehnicii