Piticul dintre giganţi

Mărginită de Austria şi Elveţia, Liechtensteinul este, alături de Uzbekistan, o ţară intracontinentală în toată puterea cuvântului, de vreme ce pentru a ajunge la mare trebuie să traversezi graniţele altor două ţări. Iar particularităţile nu se termină aici. Este singură ţara care are ca limbă oficială germana, fără a avea graniţe cu Germania, deşi influenţa nu este greu de înţeles în contextul istoric şi al amplasării geografice. Deşi ţările vecine exercită o influenţă deloc de neglijat asupra economiei, culturii sau transportului, locuitorii acestei ţări mici sunt foarte mândri de originea lor şi nu există o greşeală mai mare din partea unui turist decât să îi confunde cu elveţienii, austriecii sau chiar germanii. Dacă sunteţi vorbitor de limbă germană trebuie să fiţi pregătit pentru a conversa într-un dialect german, apropiat mai degrabă de varianta elveţiana sau de cea austriacă. Cea mai vorbită limbă străină este engleza, urmată de limba franceză.

O scurtă istorie

Privit în prezent drept un paradis fiscal datorită taxelor mici, Liechtenstein-ul aflat sub sceptrul prinţului Hans-Adam II nu a avut întotdeauna sorţii Fortunei de partea sa. Rămăşiţă a destrămatului Imperiu Roman, micuţul teritoriu a fost îndepărtat timp de câteva secole de pe harta intereselor politice, rolul jucat pe scena europena fiind unul minor. Înainte de domnia actualei dinastii, ţinutul era înfeudat conţilor de Hohenems. Dinastia Liechtenstein, de la care micul principat şi-a moştenit numele, provenea din partea sudică a Austriei şi îşi avea reşedinţa în castelul Liechtenstein, aflat în posesia familiei din 1140 până în secolul XIII, recuperat ulterior în 1807. Bucurându-se de statutul de sfetnici ai Habsburgilor, membrii familiei Liechtenstein au putut prelua în regim de vasalitate teritorii vaste, care aveau să le mărească atât influenţa, cât şi averea. Fără a îndeplini condiţiile primare necesare calificării în cursa pentru tronul imperiulului, familia a obţinut în 1699 şi 1712 drepturile asupra regiunilor Schellenberg şi Vaduz. Micuţa ţară avea să între în istorie în data de 23 ianuarie 1719, când regele Charles al VI-lea a declarat regiunile Vaduz şi Schellenberg unite, ridicându-le la rangul de principat, sub numele de Liechtenstein, în onoarea slujitorului sau devotat Anton Florian de Liechtenstein. În 1806, statul se regăsea sub directa influenţa a împăratului francez, Napoleon I, ceea ce a dus la prăbuşirea mecanismelor imperiale, legale şi politice ale Liechtenstein-ului. Prinţul conducător a rămas vasal al împăratului francez până la dizolvarea Confederaţiei din 19 octombrie 1813. Curând după aceea, principatul s-a alăturat Confederaţiei Germane, din 20 iunie 1815 până în 24 august 1866, prezidată de împăratul Austriei.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Liechtenstein a rămas neutru; prin urmare, siguranţa tezaurelor unor ţări implicate în război a fost încredinţată micuţului principat. La sfârşitul războiului, ţara a oferit azil unui grup de 500 de soldaţi ruşi care au colaborat cu forţele germane. Un act de sacrificiu din partea Liechtenstein-ului, dacă ţinem cont de suprafaţa şi resursele limitate a ţării. În contrast, Marea Britanie a repatriat ruşii care au luptat în timpul războiului alături de germani, episod care s-a finalizat cu exterminarea acestora în gulagul rusesc. Neutralitatea ţării nu a împiedicat însă Cehoslovacia şi Polonia, după împărţirea teritoriilor la masa tratativelor, să exproprieze terenuri din Boemia, Moravia sau Silezia care aparţineau Liechtensteinului, acte în urma cărora relaţiile politice dintre aceste ţări au devenit tensionate. În decadele care au urmat acestui negru episod din istorie, principatul independent a cunoscut o prosperitate înfloritoare datorită politicii taxelor reduse care a atras o mulţime de companii externe, ajungând că în prezent, numărul sediilor companiilor să-l depăşească pe cel al locuitorilor. În vreme ce prinţul de Liechtenstein ocupă locul şase într-un top al celor mai bogaţi oameni ai lumii, populaţia ţării - care nu este mai mare decât un oraş mediu al Europei -, se bucură de unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai.

Timp pentru cultură

Aflat în umbra unor mari culturi, principatul ţine să îşi păstreze nota distinctivă care îl face atractiv în ochii turiştilor. Până la urmă, nu orice ţară poate fi vizitată de la un capăt la celălalt în câteva ore...

În ceea ce priveşte muzeele, cele mai importante se regăsesc în capitala Vaduz, un oraş care nu adăposteşte mai mult de 5.000 de locuitori. Dintre acestea, se remarcă de departe Kunstmuseum Liechtenstein, care găzduieşte colecţii importante de artă modernă şi contemporană, dar şi colecţii clasice internaţionale. Designul avangardist al muzeului - o cutie neagră construită din beton şi bazalt întunecat -, a fost elaborat de doi arhitecţi elveţieni, care nu au lăsat la o parte funcţiunea logistică, prevăzând la subsol o parcare subterană generoasă. Cei care doresc să aprofundeze istoria principatului trebuie să viziteze Muzeul Naţional de Istorie, în apropierea căruia se află şi un muzeu al schiului. Colecţia privată de artă aparţinând prinţului de Liechtenstein este oferită admiraţiei publicului, însă pentru a o vedea va trebui să faceţi o descindere la Viena, unde este expusă în cadrul muzeului Liechtenstein. Cât despre istoria care ni se oferă "au naturel", în aer liber, va recomandăm castelul Vaduz, o fortăreaţă medievală care a suferit transformări importante în secolele XVI şi XVII; Casa Roşie, o altă construcţie medievală care a devenit emblema capitalei Vaduz şi al cărei turn adăugat în timpul unei reconstrucţii poate fi văzut de la depărtare; castelul Gutenberg sau ruinele de la Schellenberg. Avantajul este că nu va trebui să irosiţi timp preţios între destinaţii.

Timp pentru relaxare

La capitolul distracţii, lucrurile se pot aşeza de la sine în avantajul turistului dacă vizitaţi ţara în timpul unuia dintre festivalurile care se desfăşoară de-a lungul unui an: Târgul Fermierilor, Bazarul de Vechituri, petrecerile tradiţionale de Anul Nou sau Zilele Chitarei. Dacă nu aveţi o maşină la dispoziţie, cel mai eficient mod (şi cel mai economic) de a vizita ţara este prin intermediul trenuleţelor turistice care pornesc din capitala Vaduz.

Explicaţiile destinate turiştilor sunt disponibile în 14 limbi, pentru a nu pierde informaţii preţioase despre obiectivele parcurse. De altfel, transportul public în Liechtenstein este foarte eficient, fiind des utilizat atât de către localnici, cât şi de către turişti, atraşi de preţul redus al abonamentelor. Dacă vreţi să experimentaţi senzaţia de a cuprinde cu privirea un regat întreg, este suficient să urcaţi până la sătucul Triesenberg.

O altă modalitate plăcută de a petrece timpul, în cazul în care vremea se va arată îndurătoare, este parcurgerea întregii ţări pe bicicletă, care durează câteva ore, în funcţie de cât de dese sunt opririle. La acest capitol, cunoscătorii susţin că vor fi dese, pentru că peisajele sunt de natură să taie respiraţia mai puternic decât efortul fizic depus în aceasta călătorie demnă de o echipă de cercetaşi. Tot la efort fizic am putea să includem schiul, deşi mulţi ar fi de acord cu faptul că această activitate este şi extrem de plăcută pentru cei care stăpânesc artă slalomurilor pe zăpada. Cea mai indicată este pârtia din Malbun, locul preferat de cei care aleg să practice schiul în Liechtenstein.

Info util

• Veţi fi surprinşi să aflaţi că există puţine restaurante în Liechtenstein, iar dacă varianta unui McDonald's care se bucură de popularitate în zonă nu va surâde, puteţi opta pentru o gustare delicioasă la una dintre micile patiserii locale, care comercializează numai produse proaspete.
• Moneda oficială este francul elveţian, însă dacă nu aveţi timp să mergeţi la o casă de schimb valutar este bine să ştiţi că, în general, este acceptată şi moneda euro, însă la o rată de schimb mai degrabă dezavantajoasă pentru turist. Din păcate, influenţa elveţiana nu se referă numai la monedă, ci şi la preţurile ridicate, care se află aproximativ la acelaşi nivel cu ţara învecinată, mai scumpă decât alte ţări europene.
• Ca şi în cazul restaurantelor, numărul hotelurilor este redus, în vreme ce preţurile sunt mai ridicate decât cele practicate în ţările vecine. Mulţi turişti optează pentru cazare în Feldkirck, Austria, localitate care situată îndeajuns de aproape pentru a nu constitui un dezavantaj.
• Dacă doriţi să testaţi serviciile hoteliere din Liechtenstein o variantă este reprezentată de hotelul Lindenpic, unde puteţi găsi o cameră dublă la preţul de 135 CHF, în vreme ce la numai 15 kilometri distanţă de Vaduz, la Gasthaus Krone, veţi găsi camere duble plecând de la 60 CHF.
• După cum bănuiaţi, Liechtensteinul nu are un aeroport propriu. Cel mai apropiat se află în Zürich, Elveţia, la 115 kilometri distanţă. O altă variantă este aeroportul din Friedrichshafen, Germania, folosit de către companiile aeriene care practică cursele low-cost. Autobuze speciale fac legătură între diverse localităţi, iar preţurile pe care le practică sunt mai mult decât acceptabile. Transportul pe calea ferată este asigurat de Căile Ferate Austriece, care fac legătură între Austria şi Elveţia trecând prin Liechtenstein. Probabil cea mai eficientă cale de a ajunge în Liechtenstein rămâne maşina, însă o atenţie sporită trebuie acordată drumului muntos. Înainte de a plecă în călătorie este recomandabil să va informaţi asupra regimului vizelor, întrucât după organizarea unui referendum naţional, Liechtensteinul a refuzat să adere la Uniunea Europeană.

FACTS

• În ciuda nivelului ridicat de trai, populaţia feminină a Liechtenstein-ului şi-a câştigat dreptul de vot abia în anul 1984.
• Populaţia principatului este foarte mândră de originile sale, astfel încât orice confuzie cu oricare dintre populaţiile învecinate nu va fi privită cu ochi buni; de asemenea, este de dorit evitarea discuţiilor pe teme politice şi mai ales a opiniilor critice cu privire la monarhie, întrucât prinţul Hans-Adam al II-lea este o figură politică îndrăgită în rândul populaţiei;
• Deşi performanţele sportivilor în privinţa sporturilor de iarnă nu sunt ieşite din comun, Liechtenstein este ţara cu cele mai multe medalii pe cap de locuitor - 9 medalii la schi alpin.