lacul cu aceeasi denumire se gaseste la una dintre intrarile pesterii;
galeria pesterii are o lungime de 70 m, dar este lipsita de formatiuni speologice specifice;
in conditii de precipitatii dense, galeria este inundata, neputand fi vizitata;
in urma studiilor efectuate de specialisti, concluzia a fost ca atat pestera cat si cuveta lacului s-au format sub puternica actiune a apelor Nerei si ca odinioara bolta pesterii acoperea lacul;
legenda spune ca demult, intr-o zi pierduta in negura vremurilor, un mos hatru isi pastea caprele in coltul linistit de langa lac, ascultand cum clipoceste unda Nerei la radacinile arinilor si fagilor batrani din marginea padurii; pe neasteptate se ivi in fata sa, ca iesit din pamant, un soi de omulet cu un peste in mana; dupa ce-i dete binete, omuletul il ruga sa-i friga pestele pe jar de vreascuri uscate, avand grija sa nu care cumva sa i se strambe coada; mosul cugeta o clipa si primi bucuros, invitandu-l la randul sau sa-i friga un cap de tap fara ca acesta sa "ranjeasca"; invoiala fiind facuta, mosul se puse pe treaba si infigand pestele intr-o tapusa il fripse fara sa i se strambe coada; musafirul sau, care nu era altul decat diavolul, se chinui insa in zadar, legand botul tapului cu curmei de tei (funie de calitate proasta, facuta din coaja de tei sau de rachita): arzand teiul, botul se desfacu aratandu-si dintii; furios ca mosul l-a pacalit, diavolul se arunca in lac; mosneagul se minuna si spuse: "Ptiu, te pomenesti ca tu ai fost dracul!"; asa s-a ajuns ca acest loc sa poarte numele de Lacul Dracului;
ansamblul format din lac si pestera este considerat monument al naturii.
