Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” a Universității din București, numită după fondatorul ei, Dimitrie Brândză, este situată în cartierul Cotroceni din București, România. Acoperă o suprafață de 17,5 hectare (inclusiv 4.000 m² de sere) și are peste 10.000 specii de plante.
 
Prima grădină botanică din București a fost întemeiată în 1860, lângă Facultatea de Medicină, de către Carol Davila. Grădina a fost mutată în spațiul actual în 1884 de către Dimitrie Brândză, un botanist român, și de către Louis Fuchs, un arhitect peisagist belgian. Grădina a fost inaugurată în 1891, după ce serele au fost construite și populate, dar a fost afectată de inundația care a avut loc în 1892. Grădina a fost avariată în timpul Primului Război Mondial, când a fost folosită de trupele de ocupație germane, și în al Doilea Război Mondial, când a fost atinsă de bombardamentele anglo-americane de la 4 aprilie 1944. Atunci, din cele peste 700.000 de exponate ale ierbarului au fost salvate numai 200.000 planșe. Ierbarul Grădinii Botanice din București a ajuns din nou la circa 500.000 planșe, fiind organizat pe două mari secțiuni.
 
Muzeul Grădinii Botanice se află situat la intrarea în Grădină, într-o clădire în stil brâncovenesc. În acest muzeu sunt expuse peste 5.000 de specii de plante, inclusiv 1.000 de specii exotice.
 
Sera Veche a Grădinii Botanice a fost construită între anii 1889-1891, după modelul Serelor din Liège (Belgia)[1]. În 1976, a fost închisă pentru public, continuând să adăpostească doar plante de cultură[1]. Pavilionul a fost reabilitat în anul 2011 a fost gândit ca un colț de pădure tropicală și conține reprezentanți ai multor familii de plante exotice
 

Istoric

1860 - Înfiinţarea Grădinii Botanice, la iniţiativa doctorului Carol Davila, pe lângă facultatea de medicină. Situată în partea de vest a oraşului, pe malul drept al Dâmboviţei, grădina (de 7 ha) a fost amenajată de botanistul Ulrich Hoffmann, cel care a fost şi primul director al instituţiei.
1866 - Conducerea grădinii botanice a fost preluată de cunoscutul botanist Dimitrie Grecescu, care a dezvoltat colecţiile de plante şi schimburile cu alte grădini botanice din Europa.
1870 - Dezvoltarea grădinii a fost întrerupta, amplasamentul fiind destinat amenajării unui parc pentru familia regală.
1874 - Grădina botanică a fost mutată în centrul oraşului, pe terenul Palatului Şuţu, de lângă Universitate. Acesta este momentul în care Dimitrie Brândză intră în "viaţa" grădinii botanice, încercând să obţină terenuri corespunzătoare misiunii pe care o avea de îndeplinit.
1884 - Grădina botanică va primi terenul pe care se găseşte în prezent şi fondurile necesare amenajărilor, construirii (dupa modelul serelor de la Grădina Botanică din Liege) primelor sere şi populării acestora, precum şi înfiinţării Institutului şi Muzeului Botanic.
1932 - Trece sub administrarea primăriei, depărtându-se de la menirea ei.
Bombardamentele celui de-al doilea război mondial au produs pagube majore.
1954 - Grădina botanică a trecut din nou în grija Universităţii, situaţie care se menţine şi în prezent.
1960 - Se construiesc serele noi şi noul Institut Botanic, în care funcţionează şi Herbarul.
1978 - Este inaugurat noul Muzeu Botanic, organizat pe baze ecologice.
1994 - Grădina a primit numele binefăcătorului său.

Sectoarele grădinii
 

Sectorul decorativ ocupă 5.000 mp. Înfiinţat în1956, el ocupă spaţiul de la intrarea în grădină şi cuprinde cca. 500 de plante erbacee şi lemnoase.
Sectorul plantelor rare, înfiinţat în 1962, cuprinde specii declarate monumente ale naturii, în plan naţional şi regional.
Sectorul de floră mediteraneană numără 200 de specii care se întâlnesc şi pe teritoriul românesc, în zona Banatului şi sudul Olteniei şi Dobrogei.
Grădina italiană este amenajată lângă Institutul Botanic şi se desfăşoară între două alei cu castani. Spaţiul este elegant, dreptunghiular cu extremităţi rotunjite, şi cuprinde plante perene precum şi un bazin cu specii acvatice.
Flora Dobrogei ocupă o colină unde se află specii lemnoase şi erbacee specifice.
În sectorul Munţii Carpaţi, speciile sunt grupate pe zone de vegetaţie: păduri de foioase şi păduri de conifere. Pe Colina Coniferelor, cascada şi monumentalul chiparos din America de Nord constituie atracţiile principale. Lacul de la baza colinei este acoperit cu nuferi.
Rosarium-ul amenajat în 1976, pe o jumătate de hectar, a adunat 120 de soiuri de trandafiri.
Colecţia de irişi cuprinde 70 de taxoni (12 specii spontane) în culori variind de la alb şi galben, până la violet catifelat, cu flori mai mici sau mai mari.
Sectorul plantelor utile cuprinde specii de plante medicinale (250), industriale şi furajere.
Sectorul sistematic încearcă să redea evoluţia plantelor, de la începuturi şi până în prezent.
Pepiniera a fost înfiinţată pentru a putea îmbunătăţi şi revitaliza sectoarele în aer liber, însă aceasta este şi un bun mijloc de autofinanţare. În acest moment este în curs de amenajare şi arborii obţinuţi vor fi comercializaţi.
Serele, cu cele 8 compartimente, protejează specii de palmieri, ficuşi, filodendroni, orhidee şi ferigi, plante tropicale de apă, bromelii, plante suculente, cactuşi şi alte plante decorative.
Pavilionul central este ocupat de Palmariu, care ocupă o suprafaţă de 600 mp şi are 40 de specii cu origini în China, Indochina, India, Africa şi America de Nord.
În compartimentul orhideelor se întâlnesc 36 de specii de orhidee, aduse din America de Sud şi Java, precum şi specii care se dezvoltă în aceleaşi condiţii climaterice. Compartimentul ferigilor are o colecţie bogată de plante aduse din toate zonele lumii.
Compartimentul plantelor mediteraneene este populat cu specii de citrice, cafea, măslin, dafin, azalee, camelii, oleandri, clivia şi rosmarin.
În compartimentul plantelor subtropicale de apă întâlnim nufărul de Amazon, precum şi alte specii de plante acvatice, dar şi cele carnivore, din cauza faptului că acestea au nevoie de umiditate.
În compartimentul plantelor suculente şi al cactuşilor se găsesc plante interesante, unele chiar bizare.
În compartimentul bromeliilor sunt prezentate 45 de specii de plante epifite, dispuse în diverse aranjamente. Ele ne uimesc prin formele lor, prin culorile şi dimensiunile florilor, precum şi prin felul în care acestea se aprovizionează cu apa necesară pentru dezvoltare.
Serele vechi, construite între 1889-1891, cu suprafaţa de 760 mp, sunt cele mai vechi din ţară şi sunt folosite pentru obţinerea materialului vegetal necesar serelor de expoziţie, cât şi pentru îngrijirea unor specii care necesită condiţii speciale.
Serele de producţie sunt parţial îngropate şi furnizează plante pentru amenajarea sectoarelor în aer liber.
Muzeul se află în imediata apropiere a porţii, într-o frumoasă clădire în stil brâncovenesc. Este amenajat în 20 de încăperi şi cuprinde planşe pictate, fructe, seminţe, fragmente de plante uscate sau conservate în formol. Pot fi vizitate sălile ce cuprind: flora Deltei Dunării, flora de câmpie, de deal, de munte. Poate fi văzut un biotop de turbărie, diorame cu aspecte din deltă şi chiar şi o "peşteră". Tot aici sunt expuse manuscrise, o colecţie de piese de artizanat din materiale vegetale, o colecţie de mostre de lemn de arbori şi arbuşti indigeni şi exotici.
Herbarul, înfiinţat în 1882 de către D. Brândză, a fost grav afectat de bombardamentele din 1944 şi numai o parte dintre plantele păstrate aici au putut fi salvate. Mai târziu, s-a încercat refacerea acestuia, prin donaţii de la diverse instituţii de specialitate.
Biblioteca cuprinde peste 9000 de volume, publicaţii şi extrase de interes pentru botanişti. Aceasta a fost constituită pe baza schimburilor cu cei 250 de parteneri ai grădinii botanice.