O bioregiune (ecoregiune sau regiune ecologică) este o zonă geografică definită, de suprafață relativ mare, care se deosebește de restul datorită caracterului unic al morfologiei, geologiei, climei, solului, hidrologiei, florei și faunei.
În lume
WWF (World Wide Fund for Nature) a identificat 867 ecoregiuni terestre (sunt distribuite de-a lungul a 14 biomuri) și aproximativ 450 ecoregiuni de apă dulce (12 biomuri) de pe Terra.
În România
Teritoriul României este cuprins de cinci ecoregiuni, astfel:
- Alpină- în zona montană a Orientalilor (cu cele 3 grupe mai mari: Carpații Maramureșului și Bucovinei, Carpații Moldo-Transilvani și Carpații de Curbură), în Carpații Meridionali (4 grupe mari: Munții Bucegi, Munții Făgăraș, Munții Parâng și Munții Retezat-Godeanu) și Carpații Occidentali Românești (cu 3 grupe mai mari: Munții Banatului, Munții Poiana Ruscă, Munții Apuseni).
- Panonică - în jumătatea vestică a județelor Timiș și Arad, vestul județului Bihor și sud-vestul județului Satu Mare.
- Pontică - nord-estul județului Constanța și estul județului Tulcea
- Stepică - în județele Călărași, Brăila, Ilfov, Galați, Constanța și Tulcea și sud-estul județelor Vaslui și Buzău.
- Continentală - în restul teritoriului (Transilvania, Oltenia, Muntenia, Moldova și estul Banatului).