Bere & alte băuturi mixte cu bere
Berea se fabrică din malţ, hamei şi drojdie. Malţul derivă din cereale încolţite (in principal orz), care vor fi utilizate drept hrană de către drojdie, preferenţial în prezenţa hameiului (floarea plantei Humulus Lupulus), care distruge alte bacterii care ar putea competiţiona cu drojdia pentru “hrană” (cerealele). Berea fără alcool se fabrică prin acelaşi procedeu, urmat de extragerea chimică a alcoolului. Conţinutul de alcool al berii este în mod uzual de 5-8%, fiind apropiat de 0% în cazul berii fără alcool.
Berea este cea mai populară băutură alcoolică şi cu toate acestea, de multe ori uităm să îi apreciem calităţile. Ea vine în diferite culori, arome, gusturi şi chiar pahare, demonstrând că este produsul unui proces complex, o creaţie specială pentru diferite ocazii.
Într-un restaurant, nimeni nu intră să spună „Vreau un fel de mâncare, orice aveţi!”. Prin urmare, de ce am intra într-un bar să cerem o bere oarecare? Poate cel mai bine ar fi dacă am alege câte o bere pentru fiecare moment. Având în vedere că există peste 50 de tipuri mari de bere, cu siguranţă putem găsi câte una pentru fiecare moment specific din viaţă.
Datorita diversităţii, consumatorii de bere se confruntă zilnic cu o alegere monumentală pe care trebuie să o facă atunci când vânzătorul sau barmanul aşteaptă să primească comanda. Cel mai uşor este să alegi bere ca turist, mai ales dacă te afli într-o locaţie despre care ştii că ar avea vreo legătură cu un stil celebru de bere. În Berlin, de exemplu, nu poţi să nu consumi, măcar odată, o Berliner weisse (Berlinul alb), despre care se spune că în secolul al XIX-lea se producea în 700 de fabrici din Germania, pentru ca apoi, două secole mai târziu să mai existe doar 2 producători ai acestui tip de băutură. Sau, la fel de bine, orice turist poate încerca Leipziger gose, care a fost redescoperită după căderea Zidului Berlinului.
Pe de altă parte, zilele friguroase pot fi o scuză bună pentru consumarea unei beri puternice, brune, precum Baltic porter importată din Marea Britanie în secolul al XVIII şi care a avut un mare succes în regiunea baltică. În multe locuri din lume, printre care se numără şi România, se mai întâmplă să avem seri în care nu putem vedea la doi paşi de ceaţă iar acesta este un prilej bun pentru a consuma o bere de tip ale, Barley Wine. În schimb, despre berea ale a lui Thomas Hardy se spune că ar fi ideală pentru a fi consumată acasă, împreună cu un roman bun, chiar înainte de culcare.
Conform specialiştilor, cunoscătorilor şi băutorilor, toate berile sunt fie de tip ale, fie de tip lager.
- Ale este cel mai vechi tip de bere, tradiţional şi care o precede pe cea lager cu mii de ani. În schimb, berea lager este o creaţie relativ nouă, ea fiind consumată de aproximativ 200 de ani.
- O altă diferenţă între aceste două tipuri de bere este redată de felurile de drojdie utilizate în producţie. În funcţie de acestea, se stabileşte temperatura la care fermentează berea.
Berile ale, în mod tradiţional fermentează la temperaturi mai ridicate (12 - 21 grade Celsius), în timp ce băutura lager fermentează la temperaturi mai scăzute (între 3 şi 10 grade Celsius). Fermentarea în mediul rece utilizată în cazul berii lager, încetineşte activitatea drojdiei şi, prin urmare, necesită un timp de maturare mai lung.
- În general, curioşii vor să cunoască diferenţele de gust dintre berea ale şi lager.
Din acest punct de vedere cunoscătorii susţin că berea de tip ale are un gust mai puternic, mai aromat sau parfumat, putând, de multe ori să aibă o aromă de fructe. Totuşi, în categoria ale se regăsesc mai multe beri amărui. De asemenea, ale se serveşte la o temperatură mai crescută, în jur de 7, maximum 12 grade Celsius.
Lager, în schimb, include beri cu un gust mai puţin amar. Berile de acest tip tind să fie foarte carbogazoase şi să pară extrem de fine şi moi la gust, având totodată un echilibru foarte bun între aroma şi gust. Ele sunt servite la temperaturi mai scăzute, între 3 şi 7 grade Celsius.