Crearea diferitelor rapoarte si harti despre vreme a fost preocuparea oamenilor de stiinta, a fermierilor si gradinarilor, de secole intregi.

n prima incercare de clasificare a climei, filozoful grec Aristotel emitea ipoteza ca pamantul ar fi divizat in 3 tipuri de zone climatice, functie de distanta acestora fata de Ecuator.

Aristotel credea ca viata este posibila doar in cele doua Zone temperate.

Multi altii, de la Aristotel incoace, au facut incercari de clasificare a regiunilor pamantului functie de clima.

Început de sec. XIX
Geograful german Alexander von Humboldt a creat prima harta climatica.
Humboldt a folosit linii, numite izoterme pentru a margini regiuni cu aceeasi temperatura

1928 - climatologul si botanistul amator german Wladimir Köppen a elaborat un sistem de clasificare climatica, pe care apoi
l-a perfectionat pe tot parcursul vietii sale.

Clasificarea Köppen utilizeaza litere pentru a divide lumea in tot atatea regiuni climatice majore, bazate pe media precipitatiilor anuale, media precipitatiilor lunare si temperatura medie lunara.

A-tropical umed
B-uscat
C-Latitudine medie, blanda
D-Latitudine medie, severa
E-polar
H-Tinuturi inalte (a fost adaugata ulterior, dupa ce Köppen si-a creat sistemul)

Este cea mai de succes clasificare climatica, fiind si in prezent cea mai frecvent utilizata si mai larg acceptata.

1929 - horticultorul Alfred Rehder a creat un sistem de 8 zone izoterme pentru majoritatea SUA, fiecare zona separata prin diferente termice de 5°F. El a fost primul care a relationat media temperaturilor minime ale iernii cu rezistenta la frig a plantelor.

1938 horticultorul Donald Wyman a extins harta cu izoterme a lui Rehder, obtinand Harta Arnold Arboretum (AA). Benzile ei termice difera prin 5°F, 10°F si 15°F , depinzand de latitudine. De exemplu media minimelor iernii zonei 2 din harta AA merge de la -35°F la -50°F, cu o intindere de 15°F. Pe aceeasi harta, zona 7 se defineste prin intervalul dintre 5 si 10°F, cu o diferenta de numai 5°F.

1960 Ministerul agriculturii din SUA a elaborat harta climatica USDA, cu utilizare limitata la partea de est a SUA. Harta cuprindea 11 zone climatice.

1980 Robert G. Bailey, pornind de la harta Koopen, a conceput o harta cu Ecoregiunile SUA, destinata U.S. Forest Service.

Pe harta zone numite "tropicala" sau "temperata" erau complet distincte, chiar daca parti din ele aveau temperaturi minime ale iernii similare.

Toate hartile climatice utilizate astazi deriva din aceste ultime doua prototipuri.

1990 H. Marc Cathey a revizuit si largit vechea harta USDA bazandu-se pe sistemul izotermelor lui Humboldt. Harta USDA imparte America de Nord in 20 de zone climatice diferite, numerotate de la 1 la 11, ca si in versiunea anterioara, doar ca acum zonele 2-10 sunt subdivizate in regiuni numite "a" si "b", incepand cu Articul si sfarsind cu Tropicul, intre ele existand o diferenta medie de temperatura de 5.5^oC. Media temperaturilor minime pentru fiecare zona se bazeaza pe inregistrarea temperaturilor minime in fiecare iarna pe o perioada de 20 de ani. Harta USDA este de folos gradinarilor din estul SUA. Este harta la care fac referire atat National Gardening , precum si majoritatea revistelor si cataloagelor nationale.

 
Harta climatic Rutgers (Cook College) are 26 de zone bazate pe temperaturile minime absolute inregistrate. Astfel harta
Rutgers imparte SUA in 13 zone aflate la estul meridianului 100 si 13 in vestul lui. Cu toate ca este utila, gradinarii o folosesc rar.

Harta Floradept (John Sabuco si White Oak Group) cuprinde 10 zone si este asemanatoare hartii USDA, pasul termic dintre zone fiind insa mai mare. La fel ca si harta Rutgers, nici Floradept nu a avut succes prea mare la public.

Majoritatea hartilor au fost concepute avand la baza temperaturile minime ale iernii. Aceste temperaturi nu au insa aceeasi semnificatie in regiunile cu ierni blande. In acelasi timp aceste zone au verile foarte calde, fapt care limiteaza suprevietuirea
plantelor in aceeasi masura ca si minimele temice din regiunilor cu ierni reci.

1997 Dr.H.Marc Cathey, Presedinte al American Horticultural Society (AHS), colaboarand cu Meteorological Evaluation Service Co. Inc, a publicat o harta numita AHS Plant Heat-Zone Map care are la baza acest fapt : caldura. Astfel s-a completat cercul informatiilor disponibile pentru a stabili sansele de supravietuire ale unei plante in temperaturi extreme. Asa numita "Harta a
caldurii" contine 12 zone izoterme si indica numarul mediu de zile al fiecarui an cand in anumite regiuni s-au depasit valori de 86°F (30°C) sau mai mari. Conform AHS aceasta este temperatura la care majoritatea plantelor incep sa se deterioreze fizic. Zonele sunt de la 1 ( o zi sau mai puti cu 86°F sau mai mult) la 12 (210 zile sau mai mult pe an la 86°F sau mai mult).

Harta climatica Sunset Western este folosita in partea vestica a SUA. Ea a fost conceputa de Sunset Magazine cu mai bine de 40 de ani in urma si foloseste 24 de zone diferite pentru Nord-Vestul Americii si zone aditionale pentru Alaska (A1-A3) si Hawaii (H1-H2).

Este o harta care are mai multe in comun cu conceptia lui Koppen (Harta Ecoregiunilor) decat cu cea a lui Humboldt.

In plus fata de temperaturile minime ale iernii, sistemul Sunset ia in considerare si alti factori inclusiv temperaturile verii, evaporarea, cantitatea de ploaie, influienta marii, muntii, umiditatea si seceta, precum si sezonul de crestere.- numarul mediu de zile dintre ultimul inghet din primavara si primul inghet din toamna. De exemplu in California si Nevada sunt definite 21 de zone climatice.

 
Sistemul Sunset, care utilizeaza mai multe criterii comparativ cu sitemul USDA, este considerat mai precis. El acopera insa numai 13 state vestice.

Harta climatica National Gardening, ce cuprinde 14 regiuni, descinde din tipul de harta Köppen ce organizeaza regiunile din punct de vedere al vegetatiei similare. Ea devine cu adevarat utila daca se coreleaza cu harta USDA. Studiul combinat al cele doua harti asigura succesul activitatilor si deciziilor in gradinarit mai mult decat studierea uneia singure.

Prin cercetari si tehnici avansate, multe tari au creat harti cu detalii precise in care sunt delimitate zone climatice, bazate in special pe diferenta de temperatura. Harta USDA a fost extinsa, pentru a acoperi toate regiunile lumii.

Dupa cum se poate observa studiind hartile, zonele nu sunt uniforme. Sunt arii mai reci si mai calde in aceeasi zona, functie de partea cea mai nordica sau ce mai sudica. Trasaturile topografice, cum sunt : nivelul regiunilor muntoase, campiile, apropierea de coasta, toate afecteaza temperatura. Din acest motiv, o zona de pe harta se poate brusc insera intr-o arie inconjurata de o zona mai calda sau se poate lungi de-a lungul unui tarm.

Mai exista insa un factor important care trebuie luat in considerare si de care se poate profita: microclimatul.  

De ce avem nevoie sa consultam harti climatice?

Intelegerea zonelor climatice este critica pentru selectarea plantelor pe care le doriti prezente in gradina dvs. Daca doriti ca ele sa supravietuiasca si sa se dezvolate an de an, acestea trebuie sa tolereze conditiile termice ale zonei de pe tot parcursul anului: cele mai scazute si cele mai ridicate temperaturi, cantitatea si distributia ploilor (sau disponibilitatea irigarii) si conditiile de sol.

Ce harta sa consultam?

Cu toate ca nici o harta nu raspunde la toate intrebarile, fiecare are un anumit merit, de obicei compensand lacunele alteia.
Gardinarii particulari se pot baza pe harta ce corespunde cel mai bine pozitiei in care se afla. In schimb designerii si arhitectii peisagisti este recomandabil sa consulte mai multe harti climatice.