Extincţia este o caracteristică naturală a evoluţiei, deoarece pentru ca unele specii să se dezvolte, altele trebuie să dispară. De la începuturile vieţii, circa 99% din speciile de pe pământ au dispărut, şi în cel puţin 5 ocazii, efective uriaşe s-au stins într-o perioadă de timp relativ scurtă.

Acum 250 de milioane de ani, viaţa de pe Terra a fost distrusă aproape în întregime. Doar 10% dintre plantele şi animalele lumii au reuşit să supravieţuiască. De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au elaborat multe teorii cu privire la modul în care fauna şi flora a reuşit să îşi revină. Dovezi recente, semnalate de dr. Zhong-Qiang Chen, de la Universitatea de Geoştiinţă din Wuhan, China, şi profesorul Michael Benton de la Universitatea Bristol, Marea Britanie, vin să demonstreze că recuperarea din perioada de criza a durat aproximativ 10 milioane de ani.
Conform specialiştilor, au existat două motive care au cauzat întârzierea: intensitatea crizei şi condiţiile dificile de pe Pământ. Marea Extincţie din Permian, de departe cea mai dramatică criză biologică care a afectat viaţa de pe Terra, a fost declanşată de o serie de şocuri de mediu precum încălzirea globală, ploi acide, acidificarea oceanelor şi anoxia apelor, procese destul de puternice pentru a provoca dispariţia a 90% dintre vieţuitoare.
Cercetarea actuală scoate la iveală faptul că aceste condiţii sumbre au continuat să se manifeste timp de 5-6 milioane de ani, după criza efectivă. Cu toate acestea, unele specii de animale şi-au revenit rapid, însă revenirea lor nu a fost destul de puternică pentru a forma din nou ecosisteme stabile.
"Viaţa părea să revină la normal, când o altă criză îşi făcea apariţia. Crizele de carbon s-au repetat de multe ori, până când condiţiile au început să reintre în normalitate, peste vreo 5 milioane de ani", a explicat profesorul Benton.
În cele din urmă, după ce situaţia de criză s-a diminuat, au început să apară ecosisteme mai complexe. În mare, grupuri precum crabii şi homarii, precum şi primele şi reptile marine, au stat la baza viitoarelor ecosisteme oceanice moderne.
"Cel mai adesea vedem extincţiile în masă ca pe un fenomen cu totul negativ, dar în acest caz viaţa şi-a revenit, chiar dacă i-au trebuit milioane de ani. Evenimentul a restabilit evoluţia" a încheiat profesorul Benton.

Cea mai recentă dintre aceste extincţii în masă a avut loc acum aproape 65 milioane de ani şi a dus la dispariţia dinozaurilor şi a multor alte forme de viaţă.

Omenirea a fost in pericol de extinctie acum 70 000 de ani. Intreaga populatie umana de acum 70 000 de ani a fost redusa la doar cateva grupuri izolate, in Africa, sustine un studiu genetic de anvergura al cercetatorilor de la Stanford University.

Broasca râioasă aurie, din ţinuturile muntoase ale Americii Centrale a dispărut la începutul anilor 1990. Una din cauze a fost uraganul El Nino care a distrus larvele.

În ultimii 200 de ani, aproximativ 2% din speciile existente au devenit extincte. Dintre animale, primatele, păsările tropicale şi numeroşi amfibienei sunt ameninţaţi în mod deosebit. În viitorul apropiat acest declin va continua, deoarece evoluţia duce la apariţia de noi specii mult mai încet decât rata actuală de extincţie.

Astăzi, rata extincţiei creşte rapid, ca urmare a intervenţiei omului în ecosistemele naturale. Activitatea umană influenţează din ce în ce mai tare ritmul în care speciile dispar. Poluarea, suprapescuirea, reducerea habitatului şi schimbările climatice sunt câţiva dintre factorii care duc la dispariţia speciilor. Totuşi, în ciuda acestor catastrofe, numărul total al speciilor vii a urmat în general, până nu demult, o tendinţă ascendentă.