Vantul actioneaza in modelarea reliefului de la nivelul oceanic si pana pe varfurile muntilor. Actiunea vantului este ritmica si ea se resimte pe intreaga suprafata a Pamantului, dar cu intensitati diferite. In deserturi eficienta vantului asupra modelarii reliefului este mai mare decat in alte zone climatice, datorita ariditatii, lipsei covorului vegetal si prezentei nisipului in cantitate mare (G.Posea s.a. 1970).
Actiunea de modelare a vantului imbraca trei aspecte: eroziunea care se efectueaza prin deflatie si coroziune, transportul care se realizeaza prin rostogolire sau in suspensie si depunerea sau acumularea.

Relieful eolian este cu atat mai bine dezvoltat cu cat intensitatea si directia vantului sunt mai constante si mai indelungate si cu cat lipsa de precipitatii este mai mare (P. Cotet 1970).

Vantul creaza prin actiunea sa de relief de eroziune si de acumulare.

Relieful de eroziune este reprezentat prin deserturi de piatra (podisuri si munti) si campii piemontane, iar relieful de acumulare prin campuri de dune si campuri de loess.

Podisurile eoliene sunt sculptate de obicei in gresii si calcare prezentandu-se sub forma de structuri orizontale si monoclinale.

Muntii formeaza masive sau culmi ce sunt fragmentate de abrupturi de falie (Muntii Atlas din Sahara) avand aspect ruiniform. Vaile ce strabat aceste culmi au caracter de defilee intrerupte de grohotisuri prin care apele se concentreaza in adancime.

Campiile piemontane  se desfasoara la poalele muntilor si podisurilor sunt netede si presarate din loc in loc cu inselberguri (martori de eroziune).

Incepand de la marginea muntilor spre centrul depresiunii apare un piemont de eroziune (pediment) cu inclinarea de 7-8o strabatut de ueduri (cursuri temporare de apa). In continuare se intinde regul, o campie de eroziune si acumulare care continua cu playa, o campie depresionara prevazuta cu lacuri sarate (sebkhas)