Ana Cartianu a fost o eseistă și traducătoare română.

A studiat la Bedford College (1928-1932), a fost licențiată a facultății de Litere, secția engleză, a Universității din Cernăuți (1934) În anul 1936 cofondează Catedra de limbă și literatură engleză a Universității București, devenind ulterior șefă de catedră și decan al Facultății de limbi germanice (1948-1970).

Prof. univ. dr. docent Ana Cartianu este cunoscută ca "marea doamnă a anglisticii românești.

A fost căsătorită cu profesorul universitar Gheorghe Cartianu-Popescu. Înainte de căsătorie se numea Tomescu.

Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traduceri din limba română (1973)
 

De numele lui Charles Darwin se leagă una din cele mai mari crize de conştiinţă ale secolului al XIX-lea. Făcând observaţii asupra evoluţiei faunei, el a formulat în lucrarea Originea speciilor ipoteza că acestea nu au fost create toate o dată, ele fiind rezultatul unui proces evolutiv bazat pe două principii fundamentale: lupta pentru existenţă şi selecţia naturală.

Această idee a evoluţiei umane implică o concluzie: omul nu a fost creat, ci este rezultatul evoluţiei, el desprinzându-se din lumea animală, o concluzie în totală contradicţie cu teoria creaţionistă.

O astfel de idee a provocat în epocă multe controverse, făcând din Charles Darwin savantul cel mai contestat şi mai caricaturizat. Un exemplu în acest sens îl reprezintă şi desenul prezentat mai sus. Caricatura îl înfăţişează pe savant în chip de maimuţă – trimitirea fiind evidentă: omul s-a desprins din maimuţă; atmosfera de circ reuşeşte să sugereze ridicolul.

Corneliu I. Penescu (n. 30 noiembrie 1919 la București - d.19 aprilie 1982 la Dijon in Franta) a fost un inginer român, membru corespondent al Academiei Române incepand cu anul 1963.

Studii

Studiile liceale le-a facut la liceul Dimitrie Cantemir din București. Intre 1938-1942 a facut studiile de inginerie la Universitatea Politehnica din București, pe atunci cunoscuta sub numele de Politehnica din Bucuresti.
Activitatea profesională

Dupa terminarea studiilor a lucrat la IREB - Întreprinderea de Rețele Electrice București, unde a avansat până la funcția de inginer șef, tatal sau fiind Directorul IREB. Din anul 1950 a continuat sa functioneze in sectorul de cercetarea-proiectare a industriei energetice din Romania, fiind transferat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), unde a lucrat din 1950 până în 1962 și unde a promovat până la poziția de inginer șef al grupului de consilieri. In activitatea sa de inginer, Corneliu Penescu s-a distins, în deosebi la ISPE, prin inteligență, inventivitate și o amplă cultură tehnică. Aceasta inventivitate nativa a dus la obtinerea unor brevete de inventie cum este cel numit "Releu de distanță de mare selectivitate pentru linii de înaltă tensiune".

Activitatea universitara

Incepand cu anul 1950 a fost angajat pe postul de asistent la catedra de Electrotehnica condusa de profesorul Remus Răduleț.

Pe lângă activitatea didactică, a continuat sa desfășoare o bogată activitate și pe plan practic lucrand la serviciul de automatizari al Institutului de Studii si Proiectari Proiectari Energetice. Aceasta activitate practica avea sa duca la elaborarea unei monografii de "Automatica și telemecanica sistemelor energetice", publicata de Editura Academiei, (vol. I - 1959, vol. II - 1960, vol. III-1965).

Tot aceasta activitate l-a determinat sa contribuie la conceperea si punerea in practica a unei directii de studii de Automatică in planurile de invatamant superior ale Romaniei. Astfel, fiind Prorector al Institutului Politehnic "Gh. Gheorghiu-Dej" București,incepand cu anul 1960, a creat in anul 1962 in cadrul Facultatii de Energetica, sectia de Automatica, careia i-a urmat in anul 1963 Catedra de Automatică, la aceeasi facultate, a carei conducere si-a asumat-o. Tot datorita eforturilor depuse de prof. Penescu, Sectia de Automatică a Facultatii de Energetica a fost transformata in Facultatea de Automatică, in 1967, careia i-a fost de asemenea decan.

Ulterior, datorita procesului de creștere a industriei de informatica din Romania, ce a dus la producerea calculatoarelor Felix sub licenta CII, si în consens cu dezvoltările științei și tehnologiei pe plan mondial, Facultatea de Automatică a fost transformata in Facultatea de Automatică și Calculatoare in 1969.

Profesorul C.I. Penescu a fost seful catedrei de Automatică I a Institutului Politehnic "Gh. Gheorghiu-Dej" București pana la plecarea sa din tara in anul 1980.

Prin personalitatea sa, prof. C. Penescu a stabilit și a menținut relații cu multe instituții și societăți științifice din țară și străinătate și a participat la numeroase activități și proiecte ale acestora.

Profesorul C.I. Penescu a sprijinit activ dezvoltarea invatamantului de Automatică in alte centre de invatamant superior din Romania cum sunt Institutul Politehnic din Cluj si cel din Iași. Prof. Penescu s-a implicat personal in creerea sectiei de Automatica la Institutul Politehnic "Traian Vuia" din Timișoara, actualmente cunoscut sub numele de Universitatea „Politehnica” din Timișoara in anul 1976.

Pe timpul sederii sale in Germania si Franta a fost invitat sa tina seminarii la diverse universitati, cum ar fi Technische Universität Darmstadt in care a ilustrat realizarile in domeniul Automaticii pe plan national in Romania. Se poate afirma, în mod justificat, că întreaga evoluție a învățământului de automatică din Romania- cursuri de zi, cursuri postuniversitare și doctorale a fost marcată de personalitatea prof. C.I. Penescu.

Pe timpul cat a fost in tara, C. Penescu a colaborat în mod creativ cu membrii catedrei, le-a servit drept model demn de urmat, și i-a stimulat. Acestia au devenit la rândul lor reputați specialiști și oameni de știință.

Gheorghe (George) Dobrin (n. 19 aprilie 1875, Lugoj - d. 1952), avocat şi ziarist bănăţean, fondator al ziarului „Drapelul” din Lugoj, avocat apărător în procesul memorandiştilor, membru ales al Marelui Sfat Naţional Român din Transilvania, primul prefect român al judeţului Caraş-Severin.

Biografie

S-a născut la Lugoj la 19 aprilie 1875, într-o veche familie de meseriaşi cojocari. A urmat şcoala primară şi liceul în oraşul natal. Mai departe a reuşit să obţină o bursă de la fundaţia „Emanoil Gojdu”, drept pentru care s-a putut înscrie la Facultatea de Drept de la Debreţin, apoi la cea de la Budapesta. În capitala Ungariei a obţinut titlul de doctor în drept.

După terminarea studiilor, se stabileşte în anul 1890 la Lugoj, unde va practica avocatura. Se implică activ în luptele politice şi naţionale ale românilor lugojeni, alături de nume consacrate ale elitei bănăţene: Alexandru Mocioni, Coriolan Brediceanu, Vincenţiu Babeş, Ştefan Petrovici, Gheorghe Popovici şi alţii. Într-un timp relativ scurt a ajuns printre fruntaşii Partidului Naţional Român din Banat.

A luat parte la procesul memorandiştilor care s-a ţinut în mai 1894, în calitate de apărător al lui Titu Mera. După terminarea Primului Război Mondial, s-a aflat la conducerea mişcării româneşti din Lugoj pentru constituirea consiliului naţional român. A fost trimis ca reprezentant al Lugojului la Marea Adunare de la Alba Iulia, fiind ales membru în Marele Sfat Naţional Român din Transilvania. În 1919, când Banatul a trecut în sfârşit sub stăpânire românească (vezi articolul Unirea Banatului cu România), Consiliul Dirigent de la Sibiu l-a numit pe Gheorghe Dobrin prefect al judeţul Caraş-Severin, fiind astfel primul român care a condus acest judeţ. A deţinut funcţia de prefect până la venirea la putere, în 1920, a guvernului condus de Alexandru Averescu. A murit în 1952 şi este înmormântat la Timişoara, în Cimitirul din Calea Lipovei.

Bibliografie

• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7

Konrad Adenauer (n. 5 ianuarie 1876, Köln - d. 19 aprilie 1967, Rhöndorf, azi Bad Honnef, lângă Bonn) a fost un politician creștin-democrat german, de profesie jurist. Din 1917 și până în 1933 a exercitat funcția de primar general al Kölnului. Adversar al național-socialismului, a fost înlăturat din funcția de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach. În 1944 a fost arestat sub acuzația de complot împotriva regimului nazist. Soția sa a fost de asemenea arestată, murind în detenția Poliției Secrete (Gestapo).

În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucție a creștin-democrației germane, mișcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcția de cancelar al Republicii Federale Germania - primul după cel de-al doilea război mondial.

A reușit apropierea țării sale de Franța, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianței franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul din "părinții Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministru de externe al Franței), Alcide De Gasperi (ministru de externe al Italiei) și Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vesteuropene, plan pus în practică de politicienii enumerați anterior).

Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate.

În 1955 a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia.

Și-a dat demisia din funcția de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, făcând loc lui Ludwig Erhard, un politician creștin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar.

A continuat să fie activ politic.

Autorul a patru volume de memorii, intitulate Erinnerungen (Amintiri).

Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.